Cosmos trist
Ninge patetic la început de an,
În sufletul tomnatic și ceresc,
Plânge cu stropi de rouă amurgul,
Trist înțeleg că încă te iubesc.
Râd stelele pe bolta-ntunecată,
Sclipind din iad ca lava pe pământ,
Zâmbește luna printre nori de ceață,
Văd trist că încă ești și încă sunt.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre râs
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.