Priceasnă
Mai plânge Maica din Carpați și inima-i se frânge,
Își mai așteaptă fiul drag și-o Dacie mai plânge.
Mai sângerează rana lui Iisus pe crucea putrezită,
Și cuiele bătute-n mâini le simte inima-mpietrită
La Cina cea de Taină în limba sacra a cuvântat,
Dar au cântat cocoșii în zori și frații l-au trădat.
Nici țintele bătute-n carne nu L-au durut mai tare,
Decât trădarea aproapelui în Vinerea cea Mare.
Voi nu l-ați cunoscut în Rusalim bătut cu pietre,
Cetatea l-a primit cu sălcii, crescute în perete.
Pribeag în țara lui de sus, pe muntele cel sfânt,
El ne-a iubit și ne-a iertat, murind, ne-a mântuit.
Mai plânge Maica din Carpați, și inima-i de piatră,
Îl mai așteaptă pe Messia o Dacie îndoliată.
Nu plângeți frații mei de cruce, ne spune El de sus,
Mă doare crâncen rana voastră, sunt Dacul cel Iisus.
poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trădare
- poezii despre plâns
- poezii despre țări
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre mântuire
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.