Anotimpul putred
E anotimpul putred... frunze ard
Pe ramuri ude... lacrima ne strigă
Și se-oglindește-n ape de smarald...
Vântu-n duioase rugi să ne atingă?!
Îmi plec privirea-n rugi de catifea...
Poem solar sub gene se ivește...
E toamnă tristă, este-o toamnă grea
Și inima de plânsul ei zvâcnește.
Poem solar invoc... renasc în ploi
Un alt destin, spre lumi spirituale
Pe trepte de iubire, amândoi
Suflet zburând pe căi transcendentale.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.