Voi veghea asupra (Psalm 39)

Voi veghea asupra drumurilor mele -
Îmi ziceam - şi ca să nu păcătuiesc
Voi închide gura la cuvinte rele,
Limbii îi voi pune frâul s-o strunesc.
Mut am stat măcar că sufeream întruna,
De durere multă inima-mi ardea,
Ca durerea asta nu era nici una
Şi un foc lăuntric tot mă mistuia.

Nu ştiu când mi-e dusă vremea şi nici unde,
Care e sfârşitul vieţii mele-am zis,
Care mi-e măsura zilelor, răspunde,
Spune-mi Doamne, câte zile mi-ai fost scris?

Care e lungimea zilelor aceste? -
Cât un lat de palmă-s, singur pe pământ
O suflare, omul, o suflare este
Cum o umbră umblă şi se pierde-n vânt.

Se frământă, Doamne, uită şi de Tine,
Pentru el nu este noapte şi nici zi,
Avuţii adună şi nu ştie cine
Le-a lua şi-n lume le va risipi.

Acum spune-mi, Doamne, care mi-e măsura?
Eu mă-ncred în Tine şi nădăjduiesc
Nu-ndrăznesc cuvinte să rostesc cu gura,
Ca un mut stau, Doamne, ca să nu greşesc.

Tu lucrezi şi mâna Ta mă mântuieşte -
Un pribeag cum fost-au şi părinţii viu
Să Te rog: la mine, Doamne, Tu priveşte
Până nu m-oi duce ca să nu mai fiu...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!