Durere poetică
Ciopleam, de-un timp, la propria-mi statuie
- Era ușor să dau cu dalta-n vânt
Căci fără de idei, ci doar cuvânt,
Mai bine nu te-apuci de poezie -
Nu îmi ieșea nimic, și m-a durut
-Că aș fi vrut să fiu și eu... cu vază-
Dar chiar în degetul cel mijlociu, de bază,
Să mă lovesc? Vă jur că nu am vrut!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sculptură
- poezii despre promisiuni
- poezii despre idei
- poezii despre durere
- poezii despre degete
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.