Oase de fosfor
locuiesc în inima șarpelui
care bate cu limbile sâsâind
precum un pendul în pereți
peste mâinile mele trec amforele verii
lipite cu ceară
verile acelea cu cozi de gușter mi se lipesc de palme și beau halucinant
secunde să pot străbate mările
lumii cu oase de fosfor
cai ai câmpiei scuipă peste pragul lumii
aburi de sare
morțile s-au deghizat în gutui
miros a lumini și au gust de
melci striviți de luminatoare
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vară
- poezii despre șerpi
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre gutui
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.