Creionul fermecat
Am găsit pe raft uitată-n
colț o călimară
Cu zâmbet purpuriu și
roșu de cerneală
Mă aplec să iau o coală
goală
Și toate filele din carte
-mi zboară
Să iau creionul eu nici
n-am apucat
El desenează singur un
cerc neregulat
O radieră în mâna dreaptă
am luat
Să șterg tot ceea ce creionul
dansând a desenat
Dar lacrimile-mi curg mereu
inima mi-e grea
Nu pot sa fiu acea ființă
rece, rea
Nu pot sa-i șterg pe acei
ce se iubeasc
Sunt doi, nu vreau, nu pot
să îi rănesc
Pe coala albă simplu se
iubesc
Din coala de hârtie imi zâmbesc
Din ochii mei izvor de
lacrimi sincere curg
Și buzele uscate mă ustură
mă frig
Râd, las totul baltă, nu
mai scriu nimic
În suflet mă privesc, sunt liniștit,
Creionul desenează, acum e fericit
Pun de o cafea și-n carte
am privit
Să văd creionul fermecat
de a obosit!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre hârtie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre desen
- poezii despre zbor
- poezii despre suflet
- poezii despre sinceritate
- poezii despre râs
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.