Atunci-ul
atunci-ul, ne legăna crengile vrute trofee
pe claviculele noastre căutătoare de iubiri,
să ne scuture muguri puhavi de primăvară
și nebănuitori ne trezeam cu păsări în poală.
în rebeliunea unui do major mai mereu
și într-o turmă de vise contondente credeam,
când o necontoneală de arcușuri de vioară,
ațâța purpura neînfrântă de creanga-ghiară.
tu-l și eu-l se împreunau în bătaia imediatului
de cădeam unul prin gândul celuilalt zestre
și istoriile noastre deschideau dese vernisaje,
păzite de cochilia aerului dincolo de ferestre.
prin flacăra de icoană, materială zbatere,
flambam speranțele toate cele-n nealungare
apoi îmi ionizam și multele sentimente,
în așteptarea celor câteva curioase egrete.
atât de frânt în tristeți precise, eu adunat,
din tradiția scoicii, din jocul luminilor ei subțiri,
făceam semnale prelungite acolo-n noapte
bănuind că le vor zări o atenție de eternitate.
nu uit cum din flămânda oglindă furam imaginile
noastre în caldă îmbrățișare, în franjuri de dorinți,
chiar de moartea venea felină devastatoare
și pe biserici crucile stăteau fixe observatoare.
iubirii dă-mă, îți ziceam din al meu deșert
nicăierului nimic să-mi simt zborul promis
printre umbre a-mi despleti ce am de iubit,
arta dezmierdării sub gândurile tale eu regândit.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre tristețe
- poezii despre tradiții
- poezii despre semnale
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.