Victimele ne... iubite
Voi-vei, într-o zi, să strigi spre sine,
Și nimeni, cred, nu-ți va răspunde,
Căci sinele,-ți prezic, se va ascunde,
Subtil și-ntreg, de-a pururea, în mine.
Și, vai!, atunci, vreo două-trei vecine,
Din capul străzii sau de nu știu unde,
Rele de muscă, știrbe, dar și scunde,
Vorbesc, în cor, de cinste și rușine...
De parcă a iubi-i, cumva, o crimă,
Ce-ncalcă, grav și ferm, Codul Penal,
Dar, Doamne, bănuiesc ce le-animă,
La modul pe... din dos, subliminal,
Pe-acele doamne știrbe, fără stimă:
Nu le-a iubit, vreodat'- un om normal!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi poezii despre iubire, poezii despre vorbire, poezii despre vecini, poezii despre rușine, poezii despre muște, poezii despre Codul Penal sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.