Trezirea din Samaria
Veniți la El, fecioare din Sihar,
Cu ramuri verzi, cu scoarțe moi și dese!
Din scrinuri scoateți albele veșminte,
Din templul vechi luați podoabe sfinte.
Legați cununi din flori de câmp alese,
Veniți la EL, izvor de veșnic har!
Gătiți-i calea, mame din Sihar!
Așterneți în țărână grâne coapte.
În valuri late scoateți pânza nouă.
Aduceți ierburi dulci, sclipind în rouă,
Aprindeți torțele ca-n miez de noapte,
Căci iată, vine, Cel ce-i plin de har!
Cântați-i imnuri, roabe din Sihar!
Gătiți-vă cu glas de bucurie.
Cântați ca păsările-n zori pe ramuri,
Vestiți minunea peste mii de neamuri!
Lin curge azi izvor de apă vie,
Menit să curme-al vieții noastre-amar.
Iar eu, cea mai umilă din Sihar,
Îi voi așterne sufletul în cale.
Ca-n mintea mea de-a pururi să rămână
Lumina întâlnirii la fântână,
Când vraja cuvântării Lui domoale
S-a legănat în vânt de cireșar.
poezie de Zorica Latcu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.