Sonet
Din nou coboară-Te-ntre noi, Isuse
Căci iarăși turma Ta e rătăcită
Și iar se-ntinde noaptea cea cumplită
A vechii uri, de Tine-atunci răpuse.
De-abia se mai zărește ca prin sită,
A mântuirii stea. Dar cât de sus e!
Se îndepărtează parcă... Cine spuse
Căci stingerea ni-i singura ursită?
O, vino, iubitorule de oameni,
În sufletul bătrânei lumi să sameni
Din nou credința cea nemuritoare..
Cunoaște-L vom? Pleca-vom fruntea oare
Când întinzându-Și mâinile amândouă
Asupră-ne, va zice: "Pace vouă!"?
sonet de Alexandru Vlahuță
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- citate de Alexandru Vlahuță despre suflet
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- citate de Alexandru Vlahuță despre noapte
- poezii despre mântuire
- poezii despre mâini
- citate de Alexandru Vlahuță despre mâini
- poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.