Prinos
Mi-ai spus "Vino", odată, în viață...
Pe-atunci umblam prin hățișuri și ceață,
Cu ochii bolnavi, căutând
Himere ce-n lume se vând...
Mi-ai spus "Vino", cu-ndemnul Iubirii
Și pe cărările mele au înflorit trandafirii,
Iar cerul, odinioară sticlos,
(O, cerul neîndurător și închis)
A coborât până jos,
Lângă rădăcina omenescului vis.
Mi-ai spus "Vino", odată...
Și de-atunci toată inima, toată,
Izbăvită, Isuse, din moarte,
Până la capăt ar vrea să Te poarte.
Cum își poartă-n corolă o floare
Raza eternului soare...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Simion Cubolta. [Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre ochi
- poezii despre mântuire
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.