Nuiaua
"... Orice pedeapsa... aduce celor ce au trecut prin școala ei, roadă dătătoare de pace a neprihăniri." (Evrei 12:11)
Mi-s ochii ape moarte...
O, Doamne, cer pedeapsa!
Păcătuit-am, foarte,
Cu inima și coapsa!
Sfidând învățătura
Și profanând Altarul,
Băui, din fugă, ura
Gonii, din mine, Harul...
Mă năruie povara!
Păcatul mi-este geamăn!
Încearcă-mă cu para
Durerii fără seamăn!
Topește-mi zgura vieții
Și sufletul, topește-l!
Dă foc la toți scaieții,
Adâncul înnoiește-l.
Să ardă-n vălvătaie
Trufașa mea ființă,
C-am vrut să fac din paie
Un turn de biruință!
O, Doamne, uite palma!
Dezmiard-o cu nuiaua!
Cel ce rosti sudalma
Vrea alb să-l faci ca neaua.
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Simion Cubolta. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.