Nu lăsa
Nu-mi lăsa tristețile pe umăr
Ia-mi povara, Isuse, din nou,
Ce mi-ar folosi să le mai număr
Când la toate m-am făcut ecou.
Stau și mă frământ în miez de noapte,
Domnul meu și lacrimile curg,
Ce desprind din cerurile coapte
Luminând zadarnic în amurg.
Nu lăsa tristețea să m-atingă,
Nu lăsa-ntunericul în ea,
Nu-mi lăsa speranța să se stingă
Astăzi când ești Tu în viața mea.
Mă lovesc cu palmele de ceata,
Mă lovesc cu palmele de zid,
Când se face iarăși dimineață
Într-o altă noapte mă închid.
Vin atâtea, vin să mă frământe
Și le știu pe toate pe de rost
Nu lăsa, Isuse să te cânte
Doar ecoul celei care-am fost.
Vino și atinge-mă pe umăr,
Ia-mi povara, Isuse-ndrăznesc
Să Te rog, nu mă lăsa să număr
Când atâta, Doamne, Te iubesc...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Cristea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.