Măreţia creaţiei Psalm IXX

Privesc spre cer de pe pământ
Pe boltă mii de roiuri sunt
Sunt mii de mii de roiuri vii
Şi licuresc spre veşnicii.
Da, cerul spune slava Sa
Doar Domnul poate număra
Oştirea lor ce merge-n şir
Eu nu încerc să număr fir.

Întinderea ş-albastre bolţi
Se întinde pân' la sfinte porţi
Şi slava Sa cerul şopteşte
Şi-ntinderea ea o vesteşte.

Zi de zi istoriseşte
Despre Cel ce ne iubeşte
Noaptea dă altei de ştire
Despre aşa mare iubire.

O zi vesteşte alteia
Şi noaptea face tot aşa
Şi fără vorbe se succed
Şi toate-n şir şi număr şed.

Fără de vorbe şi cuvinte
Toate, toate-I aduc cinste
Fără de sunet auzit
Tot pământu-i răspândit.

La a lumii poartă stă întins
Măreţul cer de necuprins
În ceruri însă Tatăl Sfânt
Arată cât de multe sunt.

El cort la soare a întins
Un cort şi soarelui aprins
Şi Domnu-l face un viteaz
Şi călduros pe la amiază.

Bucuros soarele ascultă
Din odaia lui de nuntă
Ca un mire el apare
La un capăt el răsare.

S-aruncă-n cale-n plină zi
La celălalt mal el va sfârşi
Şi cât e în drum ca un viteaz
Cât el străbate zicem azi.

Când isprăveşte-n asfinţit
Atunci şi azi e spre sfârşit
Şi Domnul noaptea El a dat
Din capăt iarăşi a plecat.

Şi merge ea cu legi divine
Până ce ziua iarăşi vine
Şi legea care El ne-a dat
Un univers a guvernat.

Şi mărturia de Cel Sfânt
Noi o găsim şi pe pământ
Dă-nţelepciune la om neştiut
Aşa se face cunoscut.

S-orânduiala care a dat
Nu are vină şi păcat
Priviţi făr' greş toate pornesc
Şi niciodată nu opresc.

Porunca Lui este curată
Şi pe vecie a fost dată
Şi frica ce-o avem de El
Curată-I veşnică la fel.

Judecata-I dreaptă este
Domnul ne adevereşte
Cu preţ de aur o găsim
Aur curat aşa vestim.

Ca miere e mai dulce-I sfat
Ca picurul ce-a picurat
Şi judecata-I sfântă, dreaptă
La cel cu minte înţeleaptă.

Şi robul Tău primeşte-nvăţătură
Şi necuprinsa ei măsură
Cine păzeşte Legea Sa
Răsplată mare va avea.

Iartă-mi greşala ce nu ştiu
Păzeşte-mă până sunt viu
Nu vreau mândrie-n fiinţa mea
Păzeşte-mă Doamne de ea.

Atunci voi fi fără păcat
Atunci voi fi nevinovat
Tu dai cuvinte-n gura mea
O Doamne Sfânt, O Stânca mea.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!