Celui ce este
Nichita, ochii tăi de rouă
Scaldă iarba verde- n dungă...
Și mă plânge, și mă plouă
Cerul din vederea stângă...
Cu un cerc închisă-i luna.
Flori de-argint stau scrise-n păr.
Le citesc... Îmi e totuna
A ta lecție de zbor.
Șchiopătând, ajung din urmă
Punctul ce-ar putea să fie
Un miel rătăcit de turmă
În cel alb cub de hârtie...
Las sărutul să încapă
Pasu' întins pe un șotron
Și scobesc adânc, în talpă,
Rădăcina unui pom...
Apoi, inima, un clar
De iubire absolută,
Mai azvârle cu un zar
Din copita ei de ciută...
Și te naște înc-o dată
Primăvara... Prea-nverzita!
Cântă sângele-ntr-o pată,
Numele ce-ți e: " Nichita..."!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dana Ene. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre șotron
- poezii despre zaruri
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre rouă
- poezii despre păr
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.