Chemăm eroii
Un gol lichid dizolvă o secundă
Îmi zice de ere... Și-n eroi chemăm
Bătaia sângelui ce încă, curge,
Cicatrizând roua fântânii
Ce păstrează rădăcinile tăiate ale trecutului.
Cu tălpi fierbinți peste punți nevăzute
Pășim în trecut,
Poposind îndelung la umbra tălpilor lor
Spre-a le cunoaște izbânda și visul,
Dar ei nu mai sunt decât o ușă deschisă
Prin care noi pășim cu teama
De a nu pângări tăcerea din ei
Și de a le strica liniștea.
Când, într-un târziu, ei vor deveni noi,
Ne vom opri tăcuți,
Așteptând pe cei ce nu vor căuta
Pentru-a trece mai departe de noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre eroism
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre secunde
- poezii despre rouă
- poezii despre frică
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.