Poate
Poate că cerul vieții, senin e precum vara
Și Dintr-odată-n suflet, simțind vine toamna
De dragoste, de pace, liniște, fericire....
Furtuna, printre lacrimi, cu clipele de-odată
A dus liniștea noastră, privirea-ncețoșată
Mai caută în zare sperând să regăsească
Mândria răsărită pe glia strămoșească.
Să moară vitejește și grânele și marea
Unite-n veșminte. Să-i legăn suflarea
Târziu poate că nu e și încă se mai poate
Să ne-ndreptăm greșeala când încă nu e noapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- poezii despre mândrie
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.