Imn basarabean

În codri 'nalţi de aur, s-aud din nou topoare,
Care lovesc un neam la rădăcină...
O, Basarabie – prinos de Spirit şi Transfigurare,
Logos şi Lacrimă, Rost şi Lumină...
Gură de Rai şi sublimă durere,
Mistuire de sine, Nădejde şi Har,
Leagăn de aur, cu sânge şi miere,
Câini fioroşi hămăiesc din nou la hotar...

Matcă statornică în substanţă şi formă,
Tu, Basarabie, iar sângerezi,
Rusul nu-i om să respecte vreo normă,
Iar bolşevicul nu-i om în care să crezi.

În Bălţi, la Lăpuşna, Cahul şi Tighina,
Din nou, graiul ţării îşi plânge destinul,
Între Prut şi Nistru, se stinge lumina,
Ni se fură Cerul şi Pâinea, şi Vinul...

La Bucureşti, se înfiază jivine,
Se fredonează manele, viitorul geme,
Nimic despre Unire, nimic despre Tine,
Basarabie – potir al rodirii şi al jertfei supreme.

Dar, într-o zi, soră binecuvântată, vatră de dor,
Tu, Basarabie, care ştii să învii şi să mori,
Vei reveni... Ca albina la stup, ca râul la izvor,
Ca pasărea la cuib, ca pribeagul în... zori!

Într-o zi, de sacră şi binemeritată hodină,
Când Cloşca-Mumă VA desluşi al puilor mister,
Fi-va Logos şi Lacrimă, fi-va Rost şi Lumină,
Fi-va Patria-ntreagă, ca soarele sfânt de pe Cer...

Basarabie...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!