Zimbrii
Zimbrii pădurilor prăfuite
De aducerile aminte
Îngenunche timpului-ieri.
Vuiește pământul sub copitele lor,
Gânduri se-ascund, plâng și dor...
Închid ochii... Înnouratele pleoape
Plutesc peste ale clipelor ape.
Nuferi îndepărtați inundă zarea pustie...
Muguri de păpădie.
Tăcere apoi... aceeași cenușă.
Plouă peste frunțile pudrate cu rouă.
Inorogi scormonesc
În schița pământului-mâine
Un alt colț de prezent....
Amazoana luminii aruncă
Ca un văl de mireasă,
O mătasă albastră...
Se-ncinge cu brâul curcubeului-tată.
Ce zi minunată!
Este o zi sau este numai un vis?!
Zimbrii pădurilor prăfuite
De aducerile aminte
Au adormit...
Stânci și râpe adânci
Și un singur uliu cu chip de om,
Suferind de nesomn.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre unicorni
- poezii despre ulii
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre somn
- poezii despre rouă
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.