Cabina de probă a viselor
Azi am navigat într-un submarin, unde controlorii erau zorii zilei.
Pentru siguranța mea și pentru a nu risca o amendă,
Aș fi fost dat jos la următoarea stație,
Deci mi-am compostat pastilele, contra fricii de inconștiența!
Întotdeauna mi-este teamă să nu fiu găsit fără bilet
La trecerea liniilor dintre realitateși vis, dintre zi și noapte.
Tare îmi place să alerg printre rafturile bibliotecii cu vise!
Ce frumos! Toate visele aș vrea să le pot trăi
Într-o singură noapte!
Ieri noapte te-am visat și nici în vis eu nu știam cum să măcomport cu tine.
Și pentru asta făceam tot felul de chestii stupide.
Noroc cu tine, că ți-ai dat seama și ai spart gheața,
Făceai ceva de care aveam nevoie mereu. Mă iubeai!
Aș fi vrut să trag perdeaua nopții, către zid,
Să-l dezgolesc ca pe un nud acoperit de cuvinte...
Sa vadă toată lumea cum ne iubim...
Chiar dimineața să vadă cum mă săruți, ea cea care desparte visul de realitate.
Ce frumos! Visul a rămas lipit de mine toata ziua...
Bine că nu a fost soare, că sigur i+aș fi văyut umbra pe trotuarul tăcerii.
Să nu mă sperii și să fiu sigur că nu-l pierd, l-am băgat în buzunar,
Dar ma simțeam ca și cum aș fi furat ceva din mine însumi,
Așa că l-am eliberat.
O zi întreagă aș fi vorbit cu visul.
Aș face chiar schimb, între zi și realitate,
Realitate pe care o vreau ruptă din noapte...
Așa că am înghițit biletul compostat, pastila senzațiilor interzise.
Ca să alunece, l-am înghițit cu lapte din Calea Lactee
Ținându-l în palme, cu mâini ne-paralele,
Să nu risc să-mi alunece din mâini, paharul din care sorbeam,
Încercând sa nu deranjez lumea.
Voi mesteca înăbușite vieți și vise!
Voi atârna doar ideile scrise, într-un galantar și voi deveni un vânzător de vise, real.
Voi face un magazin... de vise încă nevisate!
Așa cum te-am creat pe tine
Căci din vise ți-am făcut portretul.
Am mers la secerat de stele pe câmpul nopții,
Iar Luna ți-am pus-o chip, frumos împodobit cu bucle Temporare luate din timp.
In ochi, lacrimi flămânde de iubire...
Esența fină de femeie, din armonia perfectă a corpului zodiacal, o piele de catifea și flori...
Că doar săruturile mele îți pătează puritatea de înger, înainte de a te pune în vitrina!
Dar nu mă pot abține... te voi păstra, nu te voi vinde, promit!
Eu, negustor de vise!?... Nu face de mine!
Veșnic un visător, mereu îndrăgostit de izul suav de femeie.
Acum sunt vinovat doar de vârsta mea, la care adaug dorul de tine,
Pe care doar tu mi-l mai poți astâmpăra!
Pășește-n lumea mea de submarine cu locuri nelimitate,
Fii călător prin nopți aprinse, iubire în palmele închise!
Emoții dulci, dar interzise...
Probează visele!
Trage perdeaua către zid sau întinde mana, prin ploaia de stele, către mine!
Intra-n cabina de probă!
Te voi apăra, știu că ești numai a mea...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre comerț
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre frică
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.