Soarele
Îmi trebuie o oglinjoară să te prind,
Cum prinde lăutarul nota sa după ureche
În arcușul freneziu al melodiei mele.
Să te mângâi, lumina
Și să te fac candela zilelor de sărbătoare.
Spre a ne vedea în ea
Doi fluturași
Să alergăm printre stele,
Cu timpul la braț,
Tu luna și eu soarele,
Nefăcând vreun popas...
Împătimiți ai cunoașterii,
Să devenim atomi sângerii
Și electroni de valență.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre urechi
- poezii despre sărbători
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- poezii despre muzică
- poezii despre fluturi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.