La un colţ de stradă-ngustă

La un colţ de stradă-ngustă
Printre atâţia trecători,
O femeie mai în vârstă
Vindea buchete de flori.
Avea ochii înlăcrimaţi
Părul alb, privirea blândă,
Pantofii decoloraţi
Şi o rochie veche, ruptă.

Era în genunchi bătrâna
Parcă se ruga la sfinţi,
Întinzându-şi tristă mâna
Trecătorilor grăbiţi.

Mulţi treceau nepăsători
Nimeni nu lua o floare,
Pe cer norii călători
Se strângeau vestind a ploaie.

Era început de toamnă
Şi lumea părea grăbită,
Târziu se opri o doamnă
La femeia amărâtă.

Ia măicuţă zece lei
Că nu am să-ţi dau mai mult,
Am şi eu bătrânii mei
Şi părinţi ce m-au crescut.

Şi n-aş vrea să-i văd aici
Pe o margine de stradă,
Te rog mamă să nu plângi
Îţi dau banii ca pomană.

Şi-atunci sărutându-i mâna
Sprijinindu-se de un pom,
Se saltă de jos bătrâna
Şoptind trist... Doamne mi-ai trimis un OM!

poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!