Vis
S-a stins lumina în sufletul tău...
Doar un "fluture de lumânare"
Își întinde aripile umede de ploaia de sentimente
Ce-ți cade peste umerii lați
Să te adâncească-n uitare.
Toată durerea și suferința,
Să clătească rănile trecutului și...
Să potolească vulcanul de lumini,
lumini ce se scurg de pe bolta îngreunată
De fluturi de aur
A inimii!
Iubirea aceea te apasă,
Este ca o povară...
Dar te complaci, apoi te complici,
Râzând ca un copil
Când atinge cuvintele mamei de-alint...
Ai lăsat fulgerul cunoașterii
Să penetreze "încheietura vieții"
Și acum, din copilul zglobiu,
Ai devenit îndrăgostitul cuminte
Ce se ascunde în el ca un fluture
În umbra luminii...
Noapte bună!
Dimineață îmi vei zâmbi, luminându-mi poteca destinului...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.