Gura, deocamdată...
Am doar gura deocamdată,
Dintr-o poza decupată...
Gura-ți lacomă și iute,
Gura-ți molcomă m'asmute.
Gura ce imi stinge dorul
Și mă lasă să-mi iau zborul
Tocmai sus, în larg de cer,
De m-ndeamnă să-ți mai cer
Mirul buzelor... (din gând...)
Mă sfințeste alunecand
Către-anafura din mâna...
Să te recunosc Stăpană..!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [Vezi poezii despre zbor, poezii despre mâini, poezii despre gânduri, poezii despre gură, poezii despre fotografie sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.