Beția dulce-a clipei
Dinspre calende se invocă sfinții
Priviri încremenesc în legănare,
Norocu-mi este împlinirea minții,
Când buzele timide-și cer iertare.
Beția dulce-a clipei... mă seduce
Și mă-nvârtește-n dans amețitor
Lăsându-mă apoi într-o răscruce
A timpului rebel... și-nvingător
Te simt în mine ca pe-o sărutare.
Ca pe un zâmbet proaspăt inflorit,
În dimineti ascunse după soare,
Când sânul tău, tresaltă, fericit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.