A șaptezecea oară...
Din palme de pământ curge o cascadă,
Iarna înghețată, țurțuri, vrea s-o vadă,
Să urce peste dânsa în papucei de vată,
Să cuprindă lumea în veșnicii brodată.
Cascada nu ascultă, palma-i de pământ,
Adună în suflarea-i foalele de vânt,
Scoate ghioceii din coarnele de melc,
Pune curcubeul pe frunți în semicerc.
Râd munți-nalți, cu fălcile în soare,
Aruncă-a iernii cușmă spre păsări călătoare,
În inima-mi zglobie, a șaptezecea oară,
Se instalează sigur o nouă primăvară.
Îmi iau papuci poetici, deretic printre rime,
Rămân precum cascada, mai verde în iubire,
Tu-mi întreții prezentul cu farmec și plăcere,
Urcăm în spațiul nostru cu vârsta în mistere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.