Înțelepciunea
"Înțelepciunea e un izvor de fericire."
Stendal
Sensul nostru de-a trăii
Este înțelepciunea a ști
Ea are sensul trăirii
Ea ne dă firul gândirii.
Bunul simt vom căpăta
Prin ea putem judeca
Ea ne mână către cinste
Ea ne agerește minte.
La tânăr dă cunoștință
La bătrân dă chibzuință
Înțeleptul să asculte
De învățat mai are multe.
Iscusit și priceput
Sunt tot la pe început
Priceperea cine găsește
Mare dar el mai primește.
Câștigul ce-l are ea
Nu se poate asemăna
Ca argintul e mai mare
Și ca aurul se pare.
Mai de preț al ei pahar
Ca orice mărgăritar
Comoară de vei avea
Nu se aseamănă cu ea.
Îndreaptă, dă bună viață
Sfaturi bune și povață
Și la sfârșit să se știe
Are slavă, bogăție.
Calea ei plăcută este
Dragostea te urmărește
Pașnică e calea sa
Pacea însăși e pe ea.
Caut-o să nu se gate
Ea-i perlă de nestemate
Pom de viață-i ca să știți
Care-o află-s fericiți.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre sfaturi
- poezii despre fericire
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre perle
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.