Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Haina de nuntă

De Mântuitor grăită, pilda nunții din Scriptură,
Străbătând a lumii veacuri, a trecut din gura-n, gură...
Mai întâii ai Lui apostoli, apoi mii și mii de clerici
Au rostit-o la răspântii, au citit-o prin Biserici,
Au cântat-o-n, Evanghelii, să primească fiecare,
Tânăr și bătrân în viață, bun și răul, mic și mare,
Aurul înțelepciunii ce L-a dat Mântuitorul,
Grăind pilda cu Împăratul care și-a nuntit feciorul.
Mii și iarăși mii de oameni, viețuind, au stat s-asculte
Pilda lui Isus, în sine cu înțelesurile-i multe;
Însă oamenii-ascultând-o, au făcut ce fac într-una,
Primind razele de soare, razele ce le dă luna,
Binele ce li-l dă apa, - fie mări, fie izvoare,
Sau mireasma-mbătătoare ce le-o dă suava floare,
Căci aceasta: fie apă, fie soare, fie lună,
Fie floare miresmată, - toate vor ceva să spună...
Dar, câți oameni, privind Cerul cel cu soare, lună, stele,
Și pământul cu-ale sale, înțeleg ce le spun ele?...

Căci și-acestea spun o pildă cu-înțeles adânc, de taină,
Și de-o nuntă unde omul va să aibe-anume haină...
Nunta - o viața ce pământul poate da cu-întreaga-i sevă,
Precum nunta era Viața ce trăiau Adam și Eva,
Nuntă însă pentru care, - dezbrăcat de-a vieții tină,
Omul trebuie să poarte haină albă, de lumină,
Haină care tuturora o dă Cerul ca s-o poarte
Pe pământ până la Nunta cea cu Viață făr-de moarte!

Haina-aceasta pentru nuntă, fericiți au fost purtat
În Eden întâii oameni pân-a nu se fi-ntinat,
Dar ei au pierdut aceasta, îmbrăcându-se-n alt port
Țesut tot cu măiestrie-n de-ntuneric fir de tort.
Meșterul fiind Satana țesător de-asemeni strai,
Pierzând cei ce-au vrut să-l poarte, dreptul viețuirii-n Rai!

Haina nunții despre care spune pilda lui Isus,
E țesută din lumina sorilor cei mai de sus,
În război ce țese raze. Cercuit de-un curcubeu,
Și la care stă să țeasă Însăși Sfântul Dumnezeu!

O asemeni țesătură nu se strică, nu se rupe,
Și pe veci împodobește un potop de pietre scumpe!
O asemeni haină scumpă a purtat și Lucifer,
Până l-a-ntinat trufia și-a fost prăbușit din Cer.

Ea e haină despre care lui Ioan în gură-i pune
Chiar Isus a Lui cuvinte ce-n "Apocalipsa"-i spune:
"... Să-mbraci haină de lumină ca să nu se dea pe față
Goliciunea de rușine care-ai îmbrăcat-o în viață.
Cel ce biruie păcatul, - din virtuți făcându-și salbă,
Va umbla la fel ca Mine îmbrăcat în haină albă!...

"Celor cari în sac se poartă, celor triști și apăsați,
Să le dărui haină albă și cunună de-împărați;
Să petreacă-n bucurie între îngeri și-ntre sfinți,
"Sad", al Domnului să fie, - neprihanei trebuinți",
Să slujească "Celui Veșnic", spre a Lui slavă-n veșnicie,
Toți, de apăsări să uite și de plâns să nu mai știe!"

Haină ce-n Eden purtând-o mai ‘nainte cei doi inși,
Deși goi, nu știu ce e: de rușine-a fi cuprinși:

Dar pe care s-o dezbrace prin păcat când au ajuns,
S-au văzut goi și de-ndată Tatălui I s-au ascuns..
S-au văzut goi de lumină și îmbrăcați deci amândoi,
Spre rușinea lor de Tatăl, cu-al păcatului noroi!
Nu s-au rușinat că goi sunt în a trupului lor piele,
Ci: că erau goi de raze, goi de sori și goi de stele!...

Iată-n ce fel vrea împăratul pilduirii, care-nfruntă
Pe cel ce, venind la nuntă, nu era-n veșmânt de nuntă...
(Că-n vechime, împărații, într-al nunților avânt,
Îmbrăcau pe toți chemații la ospăț în alb veșmânt.

Astfel că, la nunta pildei, unul a făcut păcatul
De-a nesocotii veșmântul tuturor dat de-împăratul)...
După cei cuprinși în pildă și-n Eden, pe urmă, noi
Și-n așa veșmânt să mergem am vrea toți în acea vreme
Când la nunta-împărătească să nu fie dat afară.
Și-mbrăcat, ca și-Împăratul, pe aleile grădinii,
La ospăț mergând, să fie tot asemenea cu crinii!

Nunta nu este departe... La cerescul Lui război,
Împăratul țese-ntr-una haine albe pentru noi...
Cei ce ști-vor să se-mbrace pentru Nuntă deci cu ele,
Se vor îmbrăca cu soare, cu luceferi și cu stele
Vor nunti-n afara vremii; vor bea Vinul Nemuririi;
Se vor veseli cum nimeni n-a mai fost în firea firii,
Rămânând mereu la Nuntă, ce fiind în veșnicie,
Duhul meu în lut, nu poate nici s-o spună, nici s-o scrie!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendarNu este introdusă data nașterii pentru Vasile Militaru. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook