Frații lui Iosif
Seceta ardea pământul,
Cum spuse-n vis Cuvântul.
Spre Egipt, ca să ia hrană,
Se porni o caravană
Dinspre-ale lui Iacov case.
Numai Beniamin rămase.
Iosif de cum i-a văzut
Pe toți i-a recunoscut.
Dar, ținându-și bine firea,
Le-ascultă istorisirea
Și, oprind din ei pe unul,
Le dădu spre casă drumul...
După ce grâul sfârșiră
Frații înapoi veniră,
De-astă dată însoțiți
De Beniamin și smeriți.
Domnul pe vicleni i-ncurcă,
Iar pe cei smeriți îi urcă.
Să-I păzim învățătura,
S-alungăm din suflet ura!
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre smerenie
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cereale
- poezii despre Pământ
- poezii despre Egipt
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.