Un poem despre miracole
De ce oare înregistrările nu se șterg
în clipa-n care cântărețul moare?
Oh, știu că există niște explicații,
însă ele nu mă conving.
Continui să mă mir
când aud mortul cântând.
Privitor la orchestră,
mă aștept ca instrumentele
să tacă, unul câte unul,
pe măsură ce muzicienii sucombă
datorită cancerului sau bolilor de inimă.
Așa că mai către sfârșit
pun un disc
pe care scrie Amurgul Zeilor
și tot ce se aude
este sunetul făcut de un bătrân bolnav
care hârșăie cu un arcuș strâmb
de-a curmezișul unei viori dezacordate.
poezie de Alden Nowlan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre muzică
- poezii despre boală
- poezii despre vioară
- poezii despre tăcere
- poezii despre sunet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre poezie
- poezii despre medicină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.