Ieri
Ieri,
eram doar o silaba
la inceput de pas in doi
cu trupul meu cuprins de iubire
ardeam sub nestiutele ploi
rasucindu-ma inadins catre lumina.
Azi,
silaba s-a spart de cioburile oglinzii
cand ne-ai distrus paradisul
Iar trupul meu sfasiat de incertitudine
s-a prabusit pierzandu-ne visul
Suflet pribegind in vant.
Mâine,
cioburile se vor topi in amintire
si doar cuvintele ce s-au rastignit
ori arsurile lacrimilor din suflet
vor mai sti ca ai trecut si-ai pustiit
gandul meu din eroare.
poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Monica Danila. [Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.