* * *
Mama plângând face cărări prin zăpada uitării,
Prin uitarea uitării, mai bine scris.
Să plec spre casa ei mi-i interzis,
O casă-a tuturor și-a-nsingurării.
Azi clopotele-n sinea lor mai bat cu-nverșunare,
Oamenii fug de sine în păcat
Și-apoi vor să revină-n cer, plîngînd cu-adevărat,
Dar Dumnezeu iertări în El nu are.
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (8 septembrie 2003)
Adăugat de Traian Vasilcău
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre zăpadă
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre mamă
- poezii despre interdicții
- poezii despre iertare
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.