Tăcere...
Și sunt momente în care nu vorbesc...
Nu vreau să mă audă nimenea.
Nimeni să știe ce simțăminte eu nutresc,
Și câte lacrimi vărs doar pentru ea...
Și sunt momente de tăcere și ascuns...
În care harul se revarsă-n veselie...
De nimeni nu mă las pătruns,
Sunt ca un cântec mut pe o hârtie.
Și sunt momente când nu mă înțeleg,
Deși cunosc motivele străine...
Și plâng în inimă ca să mă dezleg,
Să zbor spre înălțimile divine.
Și sunt și clipe-n care-mi este dor...
Dar dorul e departe mult de mine!...
Și iar mă nasc, renasc și mor
În ce mi-e destinat... să-mi fie bine!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Votează! | Copiază!
1 Adina-Cristinela Ghinescu [autorul] a spus pe 2 aprilie 2018: |
Versiunea audio-video: |