Sonetul unui flux magnetic
În iarna, Simm, a primăverii noastre,
Să vii, din nou, atinsă de delicatețe,
Cu trupul invadat de sfânta-ți tinerețe,
Vis legănat și dulce, iluminat de astre...
Redesenează-ți calea printre castre,
Cu maximum de spirit și fină-acuratețe,
Subtilul tău poem, încet, să mă dezvețe
De plânsu-mi, Simm, cu lacrime albastre.
Cu cât mă lecuiesc mai mult de mine,
Cu-atâta (simt), noi semănăm poetic
Și, de la mine-n gânduri, până la tine,
Va exista, mereu, un flux magnetic,
Ce ne incendiază, vai!, strofele divine
Și caută răspunsuri, sublim și aporetic!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.