Frunzei, fara anotimp
***
Precum e cana-n care curcubeul
Mustește ca o toamnă prinsă în teasc
Și rupe rochia dezvelind de ce-ul
Aș vrea să fiu. De-o fi ca să renasc
Doar anotimpuri ce adună timpul
Într-o balanță fără echilibru
M-aș blestema în frunză, iară nimbul
Ce-o-nvăluie, să aibă chipul hâtru
Al ploii. Și-apoi nervurile-i bătrâne
Să le iubească cu îngheț zăpada
Din inima ce-n cuburi va rămâne
Visând la curcubeu când trece strada.
poezie de Tania Ramon
Adăugat de Andreea Murgu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tania Ramon. [Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre curcubeu
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre rochii
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.