La ospăţ

Fiindcă am ajuns mai târziu
ospăţul era la felul doi
"Vapoare fierte în apă stătută"
Un fotograf ne făcea cu mâna amputată
a unei domnişoare
poze (pe sub masă) la pantofi.
Sclavii dezbrăcaţi stăteau pe jos întinşi în loc
de covoare
şi noi mai mergeam uneori într-o cameră
să ne întoarcem arcurile...
O doamnă(soţia unui evadat..) cu o pălărie
plină cu săpunuri
îmi povestea despre balonarea lui Heidegger
cu fiinţa fiinţării. Îi ieşeau bule de săpun
din urechi... aşa că am urcat în salonul
cu şosete unde am probat nenumărate feluri
de picioare.
Îmi suna inima şi m-am retras pe terasă.
Sângele îmi curgea din ochiul stâng şi cineva
a început să râdă din ochiul la care ţinea companie.
Am coborât la desert.
unde ne-au fiert
cu transpiraţia gladiatorilor ce mirosea a măsline...

Am desenat un câine în zăpadă
şi imediat o lesă a coborât zâmbind.
Acum stau de zgardă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!