Explorator
în latura umbrei
cuptoare de cărămidă
au fost arse bine
lemne îndeajuns
au fost
chiar dacă stejarii căzuseră
sub furtuni
se metamorfozaseră
în ghindă nu în piramidă
hrănindu-se mereu din această negație
până când au fost adunate cu rigoare
pietre rotunjite de ape
pentru locuința
provizorie
din mijlocul grădinii pe rod
în timp ce se năștea câte un explorator
ce își era propriul epigon
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre stejari, poezii despre lemn sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.