Bun rămas!
Erau străini. Pescari trudiți,
Cu fața suptă ca smochina.
Și-ar fi rămas tot risipiți
Ca niște maci printre căpiți,
De nu i-ar fi cules Lumina!
Erau străini. Și-ar fi rămas
Îndepărtați pe totdeauna.
Dar când acel ciudat Rabin
Schimbă la Cana apa-n vin,
Ei au simțit că toți sunt una!
De-atunci prin câte au trecut!
Cum mai puteau străini să fie?
Așa a vrut Isus cel bun
Ca-ntr-un sublim trecut comun
Să-i lege-n snop pe veșnicie!
Și-n adevăr; de-atâta har
Ce-l revărsa mereu Preaînaltul,
Simțeau pescarii-n piept un jar,
Simțeau că-i leagă un fierar
C-un lanț de slavă unul de-altul.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- citate de Costache Ioanid despre lumină
- poezii despre smochine
- poezii despre schimbare
- citate de Costache Ioanid despre schimbare
- poezii despre pescuit
- poezii despre creștinism
- citate de Costache Ioanid despre creștinism
- poezii despre adevăr
- citate de Costache Ioanid despre adevăr
- poezii despre Iisus Hristos
- citate de Costache Ioanid despre Iisus Hristos
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.