Testamentul cel mic al Marelui Francois Villon
III
Și uite-așa ce n-ați văzut:
Minunea ei în ochii mei,
Născând lumina de-nceput,
Punea și lumii nou temei!
Și m-am rugat pe loc la zei,
De dincolo de cer și lume,
S-arunce punte dragostei-
Ca-n inimă să-i aflu nume!
poezie clasică de Francois Villon din Dania (1456), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre testament, poezii despre ochi, poezii despre inimă sau citate de Francois Villon despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.