Visând prin sânge
Parcă zeci de voci necunoscute,
Înlăuntrul meu suspină des,,
Însă, numai una mi-am ales,
Pe cea ce suspină pe tăcute...
Fără glas, ea vrea să mă salute,
Cu suspinu-i rafinat și-ales,
C-un mesaj subtil, subînțeles
Și cu versuri vrea să mă sărute.
Scrisul ei e-o operă de artă,
Ce-mi susură lin, în carnea-mi trează,
Doamne, scrisul ei duios mă poartă
Spre un alt poem, care urmează,
Versuri pe ulcioare fără toartă
Se-ntâlnesc în sânge... Scânteaiază!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.