Să mă ierţi!
Beţie fierbinte ce duce înnourări
În asfinţitul bucuriei noastre...
Şi, să mă ierţi, că poţi!...
Să mă ierţi
când nu pot inima să-ţi deschid
pierdut în dezordinea,
mărunţişurilor mele de singuratic.
De câte ori este nevoie,
să mă ierţi!...
cu şoapta de binecuvântare,
a iubirii mele pentru tine,
pentru noi...
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.