Capricii de martie

Babe cloanţe zurlii, cu capricii şi draci,
Răscolesc ne-ncetat al naturii altar,
Muguri mici pe bătrânele crengi reapar,
Păsări negre roiesc peste goii copaci.

Urmărind instinctiv un bătrân calendar,
Se agită mai mult şi bogaţi şi săraci,
Se înghesuie toţi pe trotuare, buimaci,
Ca-ntr-un veci nestatornic, imens furnicar.

Şi cu lumea pe care o-nţeleg tot mai greu
Şi cu timpul perfid care zilele-mi fură
Şi cu mierlele mici care cântă mereu

Şi cu toanele ei – ba e frig, ba căldură –
Primăvara aduce în sufletul meu
Un amestec ciudat de iubire şi ură...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!