Şi pentru tine...

Şi pentru tine cresc flsorile acestea, copile
Şi pentru cei săraci răsare soarele!
Doamne, opreşte mâna ta peste creştetul capului nostru
Ridică-ne ochii aţintiţi în pământ
Putem să respirăm şi noi aerul acesta îmbâcsit?
Sau putem să ne manifestăm iubirea necondiţionat?
De ce atâta urâţenie?
Oare noi am rămas copii şi nu putem înţelege?
Nu... dar tare aş vrea să dau timpul înapoi..
Copil fiind lumea era frumoasă, mai puţin invidioasă
Iar noi ne jucam frumos... zâmbeam duios
Astăzi în loc de frumos primim cearcăne
Astăzi primim dulciuri cu nemiluita, dar suntem nefericiţi
Ne simţim neiubiţi... De ce?
De ce încearcă să ne ia visul?
De ce nu înteleg că şi noi trăim?...
Frumosul din arte ne va scrie povestea
Şi noi vom rămâne copiii nematurizaţi de joc.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!