Luminile
Când mă gândesc că ai plecat definitiv
Cu greu îmi mai astâmpăr amarul
Sunt tot mai singură în poemul meu
Am să adaug un nou început,
Luminilor, fără cuvinte
Am să le cresc strălucirea diamantină
Lumii toată îi prind rochia din umbre
Și o strâng la piept cu foc
Pentru cei ce n-au norocul
Și o plimb prin iarmaroc
Pentru a nu fi un zoc.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ileana Nana Filip. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre rochii
- poezii despre poezie
- poezii despre plimbare
- poezii despre noroc
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.