Cioburi
Cioburi de vise interzise
imi străpung tălpile,
mă ard, mă supun.
Genunchii le sărută, palmele le sprijină.
Mă ridic. Continui să dansez.
Sângerez.
Visele dor. Cioburile sângerează.
Se sparg in zeci de alte cioburi,
fiecare jertfind câte o picătură de sânge
spre a-mi hrăni visul.
Infinite cioburi hrănesc un vis
al cărui sfârșit e proiectat în fiecare ciob infinit
același, altul, mereu al meu...
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andrada Ianosi. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșit
- poezii despre interdicții
- poezii despre infinit
- poezii despre dor
- poezii despre dans
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.