Abilă și provocatoare
Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Și umbra macilor în floare.
Pun clipele în secundare
Și vraja toată... pe nisip,
Redefinind o-mbrățișare
Cu umbrele fără de chip.
Mai caut încă necuvântul
Privirilor de foc și jar,
Amestec cerul cu pământul
Și te cuprind în brațe, iar.
Mă-ncolăcești năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi
Abilă... și provocatoare,
Mă tragi în așternuturi verzi.
Printre măsuri și epitete
Ce prind contur... abia șoptit,
Mă storci încet, pe îndelete,
Din dimineți... spre asfințit.
Voi invoca... chemări nebune,
Noroc, speranțe, pasiuni,
Cuvintele ce știu a spune
Și adevăruri... și minciuni.
Le pun apoi... acolo unde
Sunt sigur c-ai să le găsești
Și-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre noroc
- poezii despre nisip
- poezii despre minciună
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.