Credința
Cu tăcere surdă calc
Pe nisipul alb...
și cald,
care sfarmă asfințitul
ce desparte
ce-i pe jos de ce e sus.
Dar eu sunt?
Eu stiu că nu-s.
Nu-s aici, aproape mie,
nici departe,
nici pustie,
nu-s tăcere,
nici ființă,
nu sunt nimeni undeva,
nu-s incet,
și nici cândva...
Cresc fără răsad cuvinte
înapoi și înainte,
mângâiate și cuminți,
fără frați, fără părinți...
Iar eu cred...
Și cred în ele...
Și trăiesc
Fără ființă
Din credință...
poezie de Mara Chiriac
Adăugat de Larisa Andrei
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mara Chiriac. [Vezi poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre nisip, poezii despre cuvinte, poezii despre creștere sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.