Doar tu
Când omul, prăbușit, la început,
în iarba dușmănoasă și-n țărână
adulmecă-n țârâșul greu, pe-o rană,
miresmele ce se-nălțau din lut
și, nemaivrând ostatic să rămână
sub zarea strivitoare ca un scut,
se răsucea s-o urce, renăscut
și se-agață de fulgere c-o mână,
acea cumplita smulgere din smoală
cu palma-ntoarsă ca o cupă goală
fu primul dans în care se zbătu,
elan de floare palidă, involtă,
vibrat pe scări de sunete spre bolta
pe care-n mers îl amintești doar tu.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Larisa Andrei
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre sunet, poezii despre lut, poezii despre flori, citate de Ștefan Augustin Doinaș despre flori, poezii despre dușmănie sau poezii despre dans
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.