Îndărătul inocenților arbori
Îndărătul inocenților arbori,
bătrâna soartă-și arată
obrazul ei mut...
Un țipăt de pasăre care
se preface dincolo într-un rid al durerii,
în jurul severei, profeticei guri.
O, și cei ce-n curând se vor îndrăgosti
își surâd, încă nebănuind despărțirea,
și sub ei și peste ei trece,
în chip de stele, destinul
cu suflet nocturn.
încă nu li-e dat să-și trăiască dragostea,
ea-și are încă lăcașul
plutitor, pe orbite cerești,
un ușor contur
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre inocență
- poezii despre gură
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.